Intre toleranta si rasism, in mod intentionat am pozitionat titlul articolului intre doua extreme, desi poate s-ar simti nevoia unui cuvant de mjloc. Poate acceptare? Prefer sa nu dau o dimensiune acestui segment dintre “toleranta” si “rasism” ci sa las asta in seama discutiilor ulterioare. O vorba din batrani spune sa stam stramb si sa judecam drept. E un exercitiu pe care-l incerc abordand aceasta tema si pe care vi-l propun si voua. In ultima vreme, in atentia publicului este adusa tot mai des, sub diverse forme, tema casatoriilor intre homosexuali, a reglementarii legale a comuniunilor homosexuale. Reactiile sunt din cele mai diverse, de la ironie si circ pana la violenta verbala si fizica. Este o certitudine ca societatea noastra nu este pregatita nici macar sa vorbeasca despre acest subiect fara inflamare, daramite sa accepte o astfel de posibilitate. Toleranta incepe acolo unde tu ca individ accepti macar sa ti se prezinte posibile argumente care cel putin teoretic ar putea sa-ti schimbe o opinie anterior formata. Este dreptul fiecaruia de a trai asa cum doreste, insa ce se intampla atunci cand “asa vreau eu” al meu, este opus total lui “asa vreau eu” al majoritatii? Cand nici una din tabere nu poate accepta existenta celeilalte? Cand orice cale de comunicare este abolita? Ignoranta naste monstri mai devreme sau mai tarziu.  A nega existenta homosexualilor, a refuza sa vorbim despre ei nu-i face sa dispara pur si simplu. Ei exista si mai devreme sau mai tarziu fiecare din noi va trebui sa-si asume o pozitie, tributara educatiei, experientei, nivelului de intelegere si instruire. Inainte de a ne pozitiona ferm in tabara “pro” sau “contra” homosexualilor, poate e bine sa incercam sa cantarim argumentele de ambele parti. Existenta homosexualilor este doar un efect, in fata caruia nu stim cum sa reactionam. Dar poate ca ar trebui sa intelegem cauza si abia apoi sa formulam raspunsuri si solutii.
      In virtutea exercitiului propus, de a sta stramb, ma imaginez in ipostaza unei mame care afla intr-o zi ca baiatul ei este homosexual. Este clar ca nu pot arunca cu piatra. Dar vreau sa inteleg de ce tocmai copilul meu  si mai ales ce sa fac in continuare. In acelasi context al schimbului de rol, ma imaginez intr-o discutie cu un adolescent caruia imi propun sa-i vorbesc despre iubire, sex, familie. Sa-i spun ca intr-o zi va intalni un barbat sau o femeie cu care va trai experiente minunate? Cum pot hotari eu sa aleg sa modelez personalitatea fragila a unui tanar prezentandu-i ambele variante de “iubire” ca fiind posibile, acceptabile, normale? Si sunt doar cateva exemple din multele posibile la care va invit sa reflectati.

Consideri acest blog interesant? Aboneaza-te la RSS feed. Multumim pentru vizita!